Combaterea acarienilor

Daca traiesti la oras ca si mine probabil ca stii deja ca mediul in care traim este plin de microbi, acarieni. Mereu incerc sa gasesc solutii de combaterea acarienilor pentru ca am langa mine un suflet care nu are posibilitatea sa faca el singur ceva in acest sens. Copilul meu de doar 2 ani si trei luni nu are dezvoltata o imunitate ridicata, pentru a lupta cu tot ce il inconjoara.

De aceea am incercat mereu sa ii ofer un mediu cat mai ferit de acarieni, un mediu in care sa se joace fara niciun fel de restrictii. Pana acum eu cred ca am reusit acest lucru si sunt mandra ca am putut sa fac asta pentru el, desi efortul a fost unul considerabil. De aceea periodic am chemat o firma care se ocupa de dezinfectie Bucuresti . Trebuie totusi sa am in vedere si faptul ca nu este tocmai ok un mediu in care totul este farmacie si incerc prin mai multe feluri sa cresc imunitatea micutului meu. Din ce m-am documentat pana cum este important ca un copil care isi construieste pas cu pas tot organismul sa iasa afara si sa se bucure de aer. Sa mearga pe cat posibil in picioarele goale si sa nu il ferim de orice primejdie, asta pentru ca trebuie sa incurajam si dezvoltarea emotionala a celor mici. Eu una nu sunt maniaca dar incerc pe cat posibil sa fie un echilibru. Cred ca asta e cel mai important. Fara echilibru, in orice domeniu dai gres, indiferent daca este vorba despre cresterea unui copil sau cariera profesionala. Voi cum incercati sa cresteti imunitatea copiilor vostri? Le dati si pastile recomandate de medicul pediatru? Eu personal am incercat si aceasta solutie dar nu cred ca este o solutie pe termen lung, mai ales pentru atunci cand micutul va intra in colectivitate, pentru ca peste doar cateva luni al meu printisor va da piept cu gradinita.

Esec in dragoste




Ajungem sa plangem dupa fiecare relatie esuata. Pierdem nopti intregi, facand calcule, adunand toate clipele frumoase, scazand fiecare urma de regret, inmultind cu toate declaratiile de iubire si impartind la fiecare cearta dureroasa. Rezultatul ne da cu virgula: prea multa durere, iar sufletul nu mai poate suporta. Se ineaca din cauza suferintei, refuza sa respire aer umplut cu compasiune si uraste sa inteleaga ce-i cu inima de este atat de zdrobita.

Refuzam sa intelegem ca sfarsitul are un rost. Refuzam sa realizam ca nimic nu poate salva o relatie deja pierduta. Asta pentru ca tinem cu dintii chiar daca ne doare inima.

Vrem sa fim siguri ca am facut totul ca relatia sa functioneze pentru a nu ne fi teama ca am lasat asa de usor un suflet pereche sa plece. Iertam, uitam, trecem cu vederea, intelegem si pierdem. Punem deasupra gandurile celuilalt, apreciem fiecare gest de dragoste, ascundem idealurile inalte si invatam sa traim asa. Dar gresim pentru ca stim ca intr-o relatie nu schimbi o persoana, nu renunti la vise, nu uiti sa aspiri.

Intr-o relatie vii cu un bagaj, plin de amintiri, de dezamagiri, de idealuri. Nu le poti lasa la usa deoarece la cate relatii ai de-a lungul vietii, la sfarsit ajungi sa fii gol, sa te simti complet dezbracat, sa nu ai personalitate, sa nu vrei nimic.

In relatii faci compromisuri si atat…Asta pentru ca nu primesti niciun semn ca celalalt este alesul. Nu ai certitudinea ca va fi langa tine pana la sfarsit. “Pana cand dragostea ne va desparti” este un cliseu atat de frumos la care visam cu totii . Dar, din pacate, nu multi ajung sa aiba parte de o poveste de vis. Cine iti garanteaza fericirea?

La circ, artistii au o plasa speciala. Nu faci acrobatii la trapez la zeci de metri altitudine fara siguranta. Cazi, esti asigurat. Plasa aceea te sustine si iti ofera increderea de care ai nevoie. Ei bine, in viata nu este asa. Plasa de sustinere nu exista. La despartire nu va mai fi alaturi de tine sa te ridice. Si cazi incat simti ca nu te mai opresti. Esti doar tu si sufletul tau distrus.

Refuzam sa intelegem ca sfarsitul are un rost. Refuzam sa realizam ca nimic nu poate salva o relatie deja pierduta. Vrem sa stim ca nu a depins de noi … Vrem sa fim siguri ca am facut totul ca relatia sa functioneze pentru a nu ne fi teama ca am lasat asa de usor un suflet pereche sa plece.

Pentru a trece peste o despartire trebuie sa accepti durerea, sa inveti sa traiesti cu dispretul, sa intelegi suferinta. Trebuie sa gasesti puterea de a te vindeca, sa te pregatesti sa vezi lumea din nou in culori, sa iti aduni visele, sa iti culegi idealurile si sa iti gasesti sufletul pierdut in tortura. Trebuie sa uiti de rani, sa iti vindeci inima si sa iti strangi firimiturile de fericire. “