În vizită la Santiago Bernabeu

Pentru cei care vor să meargă în vizită la Santiago Bernabeu atunci când ajung în Madrid, intrarea costă 15 euro.

Nouă ne-a luat cam 3 ore şi jumătate să vedem ce se întâmplă pe acolo. Nu au ghizi. Poţi sta cât vrei în stadion (în limita programului) şi nu se intra neapărat pe grupuri. Poţi intra şi singur, cum ai chef. În mare, de vizitat este muzeul, apoi pe parcurs se fac 3 ieşiri în stadion. O dată la locurile care se află cel mai sus din stadion. Eu, deşi nu am rău de înălţime, am fost ceva speriată. Apoi la locurile de mijloc şi, în final, pe pământ. :lol: Stadionul are o capacitate de 86.000 de persoane. Cel mai ieftin bilet acolo costă 300 de euro–>( o greseala a mea in legatura cu preturile: de fapt cica exista bilete si sub 100 de euro dar va spun eu ca daca nu sunteti din Madrid nu prindeti unul la preturile alea.) Iar scaunele pentru acel preţ mie mi se par destul de incomode. Au si scaune pentru vip-uri. Alea sunt Dumnezeu pe pământ, sau scaune în format lojă, parca sunt construite din piese lego la fel ca in jocul asta  http://www.xjocuri.com/jocuri-lego.html

Se vizitează şi vestiarele unde băieţii au jacuzzi, scaune pentru masaj, duş cu hidro-masaj etc. Apoi ultima oprire se face la magazinul oficial cu produse marca Real Madrid (mai există unul şi în Sol, centrul Madridului).

În interiorul stadionului există şi o cafenea cu gustări în caz că ţi se face foame sau sete. Iar dacă vrei doar un suvenir din magazinul oficial, îl poţi obţine făcând accesul din bulevard. Au o intrare specială şi pentru cei care nu vor neapărat să viziteze stadionul.

Ah, să nu uit de sala pentru conferinţele de presă. Mie aia mi-a plăcut cel mai mult. E bestială! Aproape că mi-am dorit să devin jurnalistă pe sport numai ca să mai stau în sala aia.

Dar noi o sa ne intoarcem la noi acasa si tot la noi parca e mai frumos, nu zic asta pentru ca este adevarat ci pentru ca asa esti obisnuit, pana si acele jocuri romanesti sunt mai frumoase decat jocurile straine.

Madrid

Sunt inca in Madrid si mor de dor de Romania si de prietenii de acolo. Bine ca nu m-am mutat aici in liceu cand se rugau parintii mei de mine sau dupa primul an de facultate cand am cazut in depresie dupa ce mi-am cunoscut colegii de la Litere. Apropo, astia care o sa dati bac-ul. Sa nu mergeti la Litere la Universitate nici daca va roaga Statul. O sa muriti acolo uitati de lume.

M-am tinut departe de sala de net pentru ca mi se facea mai mult dor si nu m-am uitat pe posturile romanesti din acelasi motiv. Am vazut doar doua emisiuni ale lui Mircea Badea si m-a apucat nostalgia. Mi-e dor de patul meu de 1.60 cu 2 si sa ma apuce foamea intensa la 12 noaptea. Sa crap mancand ciocolata si apoi ceva sarat.

Aici, e ok…cred. E vreme frumoasa si multe magazine cu haine. Ha ha ha in litere ca urasc tastatura. Nu gasesc semne pe ea, sunt toate schimbate.

Cum am ajuns am inceput sesiunile de cumparaturi. Am mers intai in toate magazinele ca sa vad ce se intampla cu noile colectii de toamna apoi am cumparat. Nu pot cumpara nimic cand intru in primul magazin. La cat sunt de multe aici as regreta cand as intra in al doilea si as gasi lucruri mai frumoase.

Deci, cel mai mult timp pierdut, la cumparaturi. Apoi, prima vizita a fost la Santiago Bernabeu. Sa crape baietii, nah.

 Am fost cu Rox, o supravietuitoare de la Litere. Ea in limba dupa Casillas pupand toti peretii cu el, eu cautandu-i pe Becky, Zidane si Figo. Figo fiind preferatul meu. Cand am ajuns acasa… tati, suporter inrait din cauza caruia era sa fac infarct zilele trecute cand l-am auzit tipand “gol”, m-a intrebat daca l-am vazut si pe Hagi pe acolo prin poze. Pai spre rusinea mea habar nu aveam ca a fost un an la Real.

Dar l-am gasit repede in DEX-ul Realului, exista in istorie. Pentru ca singurul lucru pe care l-am cumparat de la magazinul oficial al echipei, a fost o carte. Am trecut de perioada cu postere iar un tricou cu Figo nu mi-ar fi folosit la nimic. In fine, o sa povestesc mai multe si cu imagini cand vin in tara.

Apoi am mers la muzee. Desi vin de doua ori pe an aici, nu prea am vizitat muzee. Asa ca anul asta am recuperat, mai ales ca am prins si la Noche en Blanco in Madrid. Cred ca si la noi exista asa ceva. Noaptea in care toate muzeele sunt deschise, totul e gratis si au loc anumite evenimente culturale. In Madrid a fost a treia editie. Am prins o bucatica de flamenco dintr-un concert dedicat lui Pedro Almodovar, care era la eveniment. El este unul dintre cei mai cunoscuti regizori de aici.

Am mers si la cinematograf. Aici imi place sa merg noaptea. Cred ca ultima sesiune este de la 12 sau 1. Asa ca am mers la 12 noaptea ca sa vad “Che, el argentino”. Ma asteptam sa fie mai goala sala insa a fost ful. Benicio del Toro este cel care interpreteaza rolul lui Ernesto Guevara. Un film foarte bun, un actor la fel de bun care pe mine m-a facut sa ma indragostesc de el. Stiu, e batran, dar il ador. La noi nu cred ca a aparut inca filmul. A castigat deja cateva premii, unul la Cannes. O sa povestesc mai multe, la fel, cand ajung.

Nu stiu ce a fost in capul meu cand am luat biletul pe 3 saptamani. Trebuia sa-l iau pe 10 zile. Adica imi place Spania, mi se face dor de Madrid cand sunt in Romania. Aici fac lucruri pe care nu pot sa le fac in tara oricat mi-as dori. Dar in final ma plictisesc si vreau sa ajung mai repede acasa. Cu toate ca ma asteapta lucruri mai putin placute: facturi, curatenie, cumparaturi, plimbari pe la facultati, meditatii etc.

Pues ya, sunt usor melancolica. Vreau sa scriu in stilul meu amuzant. Si o sa fac asta cand ajung in tara. Trebuie sa povestesc despre barbatii frumosi de aici dar care…sunt gay. Ok? Deci fetelor daca veniti aici aveti grija! Daca-i frumos: ori e insurat cu o urata ori e gay. Nu stiu de ce astia frumosi se leaga de cate una urata ca naiba si ii mai face si toate poftele. Despre romanii de aici, ni hablar. Au uitat de unde au plecat sau am eu un fel de a-i tine la distanta. Nu-i suport si o sa-mi argumentez parerea cand ajung.

Cam asta, sper sa nu mai am probleme in aeroport, sa nu se prabuseasca cu mine si sa ajung cu bine in cateva zile. Aaa, si va aduc chuchas. Nu va zic ce sunt, cautati si voi pe net. :p

P.S. Mi-e frica de despartire. O sa ajung slaba in tara cum de emotii nu mananc doua zile inainte de plecare. Daca as putea, m-as desparti de ai mei in timp ce ii vad dormind. Si apoi sa ajung in Bucuresti rapid.

Balerina




Sunt optimista. Nu-mi merg diacriticele. Nu ma pot acomoda in Romania. Am ajuns duminica seara acasa. Avionul a intarziat 3 ore. Nimeni nu ne-a spus de ce. Am stat 12 ore in aeroporturi. L-am injurat pe stewardes. A fost purshel. Nu m-a ajutat cu bagajul de mana, doar mi-a facut loc printre alte rucsacuri. Cred ca era gay. Statea picior peste picior si citea reviste glossy. La aterizare m-a ajutat un tip amabil. Si dupa aia se uita iubita lui urat la mine. Unele femei au impresia ca vor sa le fur dragostea. Mi s-a intamplat sa inceapa sa-i sarute in fata mea. Copilarii! Eu nu fur. Deci in Romania nu ma pot acomoda. Nu sunt fite…am mai fost plecata din tara. Si mi-a fost dor, si mi-a placut la intoarcere. Acum ma simt aterizata de pe Marte. E frig aici. Acolo erau 30 de grade. Si era Jorge la tv. O ora juma’te ma uitam la el. Parca il priveam 10 minute. Nu concep. De ce m-am indragostit de unul de la tv? La 22 de ani? Oh, Doamne! Am innebunit! Am fost la biblio. Si m-a certat pentru ca am depasit termenul cu o saptamana. Dar nu rau. M-a pedepsit. Nu mi-a dat o carte pe care o voiam. A zis ca peste o luna. Dar mi-am luat Eliade. Am mai citit una a lui in vacanta. De fapt, doua. Sunt foarte obosita. Daca ma pun sa dorm, nu pot. Sa ma uit la tv, nu am chef. Am luat filme. A aparut unul nou cu Jason Statham. E dragut in film, am vazut cateva imagini. Dar nu am rabdare sa ma uit. Nici de blog nu aveam chef. Dar am zis sa scriu. E chiar frig in Romania… am mai zis. Ah, cred ca mi s-au mutat vecini noi deasupra. Era unul la interfon care zicea ca e vecinul meu. Pai si zic, ce vecin? Vecinul. Care? De la ce etaj? Mmm, de la doi. Deschide odata! Ok. E ultima oara cand mai deschid vecinilor de la doi. Am fost la interviu. Si eram doar eu singura cu un tip. Ma intervieva. Avea ochii negri. Si m-am pierdut. Ca ma privea. Si am inceput sa glumesc. Si el radea. Si eu spuneam si tampenii. Si am rosit. El radea. Si dupa aia transpirasem toata si nu mai stiam sa ma exprim. Si am vorbit despre barbatii din ziua de azi. I-am zis ca sunt superficiali. El devenise interesat. Sa-i explic cum e treaba cu barbatii superficiali. Si am uitat sa ma holbez la mana lui, sa vad daca are verigheta. Daca avea de ce zambea asa? Inseamna ca e superficial. Si dupa aia radeam singura pe strada de fazele alea. Si imi venea sa scot revista din geanta ca sa nu zica lumea ca’s nebuna. Sa creada ca citesc bancuri si ca ma amuz. Aaa, acum am descoperit revista. Se numeste TimeOut Bucuresti. E super-tare. As dori mai multa promovare in media pe subiecte de genul acesta. Vreau sa fiu informata. In Romania nu e posibil inca. In Madrid ziarele au 100 de pagini. La noi cate au? 20? Astia ziceau la tv ca nu se mai face presa ca inainte. Si eu nu intelegeam. Ca nu aveam intre ce si ce sa fac o comparatie. Si acum am facut. Am inteles. Pai poate ar trebui sa mai faca inca o data Cristoiu un Evenimentul Zilei si sa ii tina pe aia pana la 4 dimineata in redactie. Zic si eu. La mine in casa rasuna. Si nu am aruncat din mobila. Si sunt singura. Cand respir nu rasuna. Cand scap telefonul pe gresie…da. Si cand rad. Revin. Cu poze din Madrid. Sunt optimista.

Tipul de barbat care ma innebuneste



Gica al meu pe romaneste. Jorge Fernandez in buletinul dansului. Mister Spania, actor, prezentator, sportiv, profesor de educatie fizica (ce mi-ar placea mie sa ma invete treaba cu intinderile), 36 de ani si tatic. Daca e tatic e si mai sexy. Daca are 36 de ani si mai bun. Sa-mi traiasca bijuteria de barbat!

P.S. : faza cu sticla de apa e pur si simplu ametitoare. Sunt in transa. :| M-am indragostit. Si nu e gayyyy!!!!!!