Balerina




Sunt optimista. Nu-mi merg diacriticele. Nu ma pot acomoda in Romania. Am ajuns duminica seara acasa. Avionul a intarziat 3 ore. Nimeni nu ne-a spus de ce. Am stat 12 ore in aeroporturi. L-am injurat pe stewardes. A fost purshel. Nu m-a ajutat cu bagajul de mana, doar mi-a facut loc printre alte rucsacuri. Cred ca era gay. Statea picior peste picior si citea reviste glossy. La aterizare m-a ajutat un tip amabil. Si dupa aia se uita iubita lui urat la mine. Unele femei au impresia ca vor sa le fur dragostea. Mi s-a intamplat sa inceapa sa-i sarute in fata mea. Copilarii! Eu nu fur. Deci in Romania nu ma pot acomoda. Nu sunt fite…am mai fost plecata din tara. Si mi-a fost dor, si mi-a placut la intoarcere. Acum ma simt aterizata de pe Marte. E frig aici. Acolo erau 30 de grade. Si era Jorge la tv. O ora juma’te ma uitam la el. Parca il priveam 10 minute. Nu concep. De ce m-am indragostit de unul de la tv? La 22 de ani? Oh, Doamne! Am innebunit! Am fost la biblio. Si m-a certat pentru ca am depasit termenul cu o saptamana. Dar nu rau. M-a pedepsit. Nu mi-a dat o carte pe care o voiam. A zis ca peste o luna. Dar mi-am luat Eliade. Am mai citit una a lui in vacanta. De fapt, doua. Sunt foarte obosita. Daca ma pun sa dorm, nu pot. Sa ma uit la tv, nu am chef. Am luat filme. A aparut unul nou cu Jason Statham. E dragut in film, am vazut cateva imagini. Dar nu am rabdare sa ma uit. Nici de blog nu aveam chef. Dar am zis sa scriu. E chiar frig in Romania… am mai zis. Ah, cred ca mi s-au mutat vecini noi deasupra. Era unul la interfon care zicea ca e vecinul meu. Pai si zic, ce vecin? Vecinul. Care? De la ce etaj? Mmm, de la doi. Deschide odata! Ok. E ultima oara cand mai deschid vecinilor de la doi. Am fost la interviu. Si eram doar eu singura cu un tip. Ma intervieva. Avea ochii negri. Si m-am pierdut. Ca ma privea. Si am inceput sa glumesc. Si el radea. Si eu spuneam si tampenii. Si am rosit. El radea. Si dupa aia transpirasem toata si nu mai stiam sa ma exprim. Si am vorbit despre barbatii din ziua de azi. I-am zis ca sunt superficiali. El devenise interesat. Sa-i explic cum e treaba cu barbatii superficiali. Si am uitat sa ma holbez la mana lui, sa vad daca are verigheta. Daca avea de ce zambea asa? Inseamna ca e superficial. Si dupa aia radeam singura pe strada de fazele alea. Si imi venea sa scot revista din geanta ca sa nu zica lumea ca’s nebuna. Sa creada ca citesc bancuri si ca ma amuz. Aaa, acum am descoperit revista. Se numeste TimeOut Bucuresti. E super-tare. As dori mai multa promovare in media pe subiecte de genul acesta. Vreau sa fiu informata. In Romania nu e posibil inca. In Madrid ziarele au 100 de pagini. La noi cate au? 20? Astia ziceau la tv ca nu se mai face presa ca inainte. Si eu nu intelegeam. Ca nu aveam intre ce si ce sa fac o comparatie. Si acum am facut. Am inteles. Pai poate ar trebui sa mai faca inca o data Cristoiu un Evenimentul Zilei si sa ii tina pe aia pana la 4 dimineata in redactie. Zic si eu. La mine in casa rasuna. Si nu am aruncat din mobila. Si sunt singura. Cand respir nu rasuna. Cand scap telefonul pe gresie…da. Si cand rad. Revin. Cu poze din Madrid. Sunt optimista.